se poate?…

si eu care credeam ca viata e o joaca,
imi vad acum trecutul si prezentul.. viitorul..
si totul pare vag,
neclar in mintea asta mult prea limitata de pacat.
nu, viata nu e joaca, e razboi..
si nu, nu e basm, e realitate.
uneori prea reala.. o realitate ce’ti taie respiratie..
dar toate trec, de’s bune ori de’s rele,
si’s lucruri ce ridica ori coboara..
eu vreau sa ma ridic acum,
si’as vrea si eu angelicele aripi,
sa ma inalt acolo unde moartea, raul, nu mai au putere..
se poate? oh, batrane Dumnezeu, se poate?

cantec pentru mort

un cantec pentru mort si’o anecdota,
si flori multiple si firave pe mormant.
si ii vorbesc, dar nu ma mai aude,
si tot ce spun vantul imi ia si duce
si’mi plimba vorbele prin lume si prin nori,
dar nu stiu unde si la cine vor ajunge.
si’ncerc totusi sa ii spun k dorul ma apasa,
ca este mult, si mult prea greu.
si’i urlu si ii strig si plang din nou
caci tot ce imi raspunde e doar ecoul meu
si cine ma aude e singur Dumnezeu.
si’s singura si mi’este teama de tot ce ma’nconjoara,
privesc in jur si chiar copacii au insotitor,
mi’e greu si nu mai vreau singuratate,
mi’e greu si nu mai vreau atata dor.
privesc spre cer sa’mi caut steaua
dar nu mai pot sa o zaresc, caci toate’ncet dispar,
toate palesc sub puterea astrului imens
ce’ncet se’nalta de dupa dealurile verzi.
as vrea si eu sa ma inalt,
dar nu mai am putere.

deprimare

din trupul meu bolnav
ce clocoteste de’ntristare
a mai iesit o raza de speranta
ce’a fost din nou dusa’n deprimare..
mai are rost sa speri?
mai are rost sa mai incerci ceva in lumea asta?
e’o lume de stele cazute si stinse..
e’o lume de morti ce se hranesc din renuntarea celor vii..
agitatia orasului e mereu nesatula
de ore, minute si vieti..
va trebui sa ploua in curand..
din ploaie se hranesc cei vii,
din stropii ei, speranta..
sa fie curatati de boala contagioasa’a renuntarii,
de tirania urgentului si’a uitarii..
uitam ca trebuie sa mai zambim,
si mergem cu capu’n pamant toata ziua!
unde ne este oare bucuria?..

I am who I am

I want to be the one who shows you love, acceptance..
to be the one who shows you how much you’re worth..
I was like you for 30 years.. I smiled and laught…
I suffered, cryed..  felt pain..
I want you to be Mine, to love Me..
to tell Me that you wanna be like Me..
that all I’ve done for you  matters,
I don’t want you to feel all that I suffered.. I just want you to care…

and all the grief, the suffering, the broken pieces..
I wanna take it all away.. I want you to feel peace not anger,
I want you to feel joy not hatered,
I want you to be whole not broken..
to be all that I planned for you to be..
is there another way to show you?
is there something more that I can do for you?
I gave my life.. a living sacrifice.. just take it!

inima de frunze

in toamna din mine,
farame din sufletul meu
se usuca si cad.
imi doresc sa fiu din nou
intreaga’n inima’mi de frunze
ce vantul o poarta,
printre ploaie din ochi de copii
si vijelii de inimi’ndurerate.
cand cele patru vanturi unite vor fi..
voi respira din nou pe data…

candva..

si totul pare uneori necaz, dezamagire..
nu ai putere nici pentru a arata un simplu zambet..
e durere in inima, in oase si in minte,
esti sec, gol in interiorul tau parca uitat de lume.
vrei, vrei sa faci multe dar nu mai ai putere
caci toata ti s’a dus..

esti undeva departe de soare si de luna
si nu mai ai caldura ori lumina,
nici ploaia nu mai vine.. nu mai este viata..
candva, cu zambet in iubire priveai spre cerul instelat..
candva, cu brate larg deschise doareai ca ploaia sa revina iar..

dar toate’acestea’au disparut in golu’imens din tine
si nu mai sti sa le aduci la suprafata..
si teii’s morti si stelele’s cazute,
si lacrimi dese’s pe obrajii pali..
candva, doream asa singuratate si’o iubeam,
dar.. acum nu..

si urlu’n internu’mi abis,
sa iasa tot ce s’a pierdut in mine!
caci vreau! vreau din nou sa iubesc
si ploaie si lune si sori!
si dragostea’mi nebuna sa revina,
si frunze’uscate sa’mi arate drumul inspre nori..

potop din nou?

sunt oameni multi ce nu isi stiu scopul in lume,
sunt multi si multe lucruri fara sens,
sunt morti ce seamana a vii
si patima ce seamana’a distractie..
e haos, ura si dispret in lumea’ntreaga,
in lumea asta far’ de Dumnezeu..
El a creat’o dar noi ne’am insusit’o
si am stricat acest lucru maret.
si cerem ploaie ce sa o curete de orice stricaciune,
dar nu se mai poate asta acum..
e mult prea mult pentru o simpla ploaie,
ar trebui potop din nou..

toamna

toamna.. multi cred ca ea piere..
vad frunzele cazand,
vad ploaia care vine
si cred ca cerul plange, dar fara sa’l intrebe..
ei nu vad ca invie..
ca’ntreg pamant renaste
sub stropii desi, marunti,
sub frunzele plapande ce patura ii sunt.

.. drumul vietii..

exista un drum.. un drum scurt, simplu si uzat al vietii, pe care fiecare om in parte il parcurge. dar pentru fiecare om in parte e nou, si greu, si parca ne’nteles.. doar astrii si batranul Dumnezeu il vad si’l cunosc intr’u totul. doar ei privesc noapte si zi, ne’ncetat, cum omul prea mic si’ncurcat se zbate pentru lucruri de nimic si ia cu prea multa usurinta si nepasare lucruri prea mari in spinare si se prabuseste incet.. e mic, nepriceput.. dar el se crede mare, intelept..