in mine si in tine se naste un gand,
e gandul mortii ce ne’ameninta
sau gandul vietii ce ne’asteapta
sa dam din nou din coate,
pentru a nu ramane iar in spate.
fiind ultimii ce vor sa vada
gandul, vorba spusa’n soapta,
a unor dulci picuri de ceara
ce’usor asteapt’a se topi din nou,
efemerul timp nu ne iarta,
ci suflul n’il ia zi cu zi.
incet si luna vrea sa moara
si stelele ce’o inconjoara,
cand dragostea sa zboare nu mai vrea..
ce’a fost, ce este si va fi,
se duce lin si se ingroapa,
caci viata fara dragoste sa existe nu vrea..
ganduri de ceara
vointa.. ?..
sunt ca o frunza luata de vant si arsa de soare,
sau ca un fir de iarba calcat in picioare
de un trecator ce de mult il cunosc..
as vrea sa renasc asemeni unei pasari phoenix,
din propria cenusa, din propria’mi distrugere..
as vrea sa’mi renasca vointa de’a lupta si pofta de viata..
dar viata exista doar pentru cine stie sa traisca,
si speranta doar pentru cel ce vrea s’o cunoasca..
viata=lupta
speranta nu e de vanzare
si viata nu se cumpara la kilogram.
visele nu se’mplinesc pocnind din degete
si telurile nu le’atingi doar stand.
pentru orice doresti in viata asta
trebuie sa’nveti sa lupti din greu.
nu te lasa daramat din picioare,
ci lupta, mergi doar inainte mereu.
intrebari
in inima’mi indurerata
si plina de sentimente confuze,
incearca o speranta sa se’arate
dar fiinta’mi vrea sa refuze.
imi vreau linistea
si fericirea celor ce’i iubesc.
doresc speranta celor ce n’o au
si de rau sa nu ma mai lovesc.
de ce raul exista in lume?
de ce exista boala, suferinti?
sa speri sa nu mai existe
inseamna, totusi, sa fi prea naiv.
de ce cand totul pare ca e bine,
se intampla ceva
si’ti ingheata sangele in vene?
cine stie sa imi spuna
cum viata functioneaza?
pun mii de intrebari, ca un copil
ce’ncearca sa descopere ce’i aia viata..
dar sunt satula de ploi fara nor,
de frunzele fara pomii lor..
suntem un ceas ce’ntr’una ticaie,
si care cand nu te’astepti, se’opreste..
amintiri..
ma plimbam prin parcul rece ca’un mormant
si prin amintirile’mi din parcul cald
si plin de iubirea zambetelor de copii,
de caldura mainilor unite ale indragostitilor,
a bancilor ce credincioase sprijina pe orice om..
rataceam cu mainile in buzunarele’mi derutate
de mireasma florilor cu care erau imbibate,
si ma uitam cum din pomi sau din cer..
frunze uscate cadeau plutind prin mine
spre pamantul uscat ce’asteapta sa fie udat
si care sperand, ca mine,
vedea fericit ca ploaia din nou vine.
si stropii reci imi incalzeau din nou sufletul..
inca odata salvata de stropii puri
ce inima imi spala indata..
stiu ca Ti’am gresit mult Tata,
nu merit sa privesti spre min’.
Tu mi’ai promis viata eterna,
eu pe cap Ti’am pus coroana de spini..
dar vin smerita, zdrobita spre Tine
si’Ti cer iertare inc’odat’!
vreau viata la picioarele’Ti sa’mi pun,
si’acolo sa traiesc cu’adevarat.
sa’Ti cant iubirea Tata’i ce’mi doresc,
si sa dansez de fericire..
iar in fata sfintenie Tale,
sa raman muta de uimire.
vreau mai mult din Tine!
Te caut Dumnezeule, si’ncerc sa Te gasesc.
sa Te cunosc mai mult as vrea,
sa Iti pot vedea chipul maret.
si caut in Sfantul Tau cuvant, vocea Ta..
si imi soptesti iubirea’Ti minunata,
mi’ai lasat scris sa cunosc a Ta iubire toata,
cum ai trait la fel ca mine,
c’ai ras si’ai plans ca orice om..
cum Te’ai jertfit in dragostea’Ti eterna
ca eu sa nu mai mor..
ci sa exist cu Tine’n vesnicii,
cand viata’mi pe pamant se va sfarsi.
eu vreau.. doresc mai mult din Tine,
si’Ti caut chipu’n formele din nori,
si’Ti vad surasul in stralucirea stelelor..
caldura si’acceptare zace’n tot ce ai creat,
dar in om ai pus ceva mai minunat
decat in munti, dealuri si vai..
ape, furnici sau frunze moi..
ai pus in cei din jur si’n mine,
o dragoste ce doar din Tine vine..
cand ai suflat in om viata,
ai suflat si dragostea’Ti mareata.
