inima-mi se zbate 
cu-a ei forta toata!
e teama in aer…
teama de-a avea incredere,
teama de inimi sangerande, nesigure.
si lacrimile-mi par timide,
nesigure si ele…
tot ce sunt, ce am, este nesigur!
nimic nu sunt…
nimic nu am…
si ploaia bogata, sigura pe ea,
ce cade, ma irita!
de unde vine?
de unde-atata siguranta?
sa o urasc? sa o doresc?
si lacrimile-mi izbucnesc,
parca acum, sigure pe ele…
ploaia e curata, sfanta…
dar nu poate curata inima sangeranda.
teama
The URI to TrackBack this entry is: http://raininoctober.wordpress.com/2011/02/21/teama/trackback/
frumoase randuri…ma cuprinde un fior de vinovatie…
multumesc, T
we’ve become deadened…
[youtube http://www.youtube.com/watch?v=B7Y5tn1i0_k&w=480&h=390