simte! te rog, suflete, simte!
simte ura si vei putea iubi din nou!
doar… doar nu sta nepasator…
caci indiferenta ucide.
plangi! arunca! urla! simte!
simte! te rog, suflete, simte!
nu te’mpietri din nou si din nou!
caci asa… vei ajunge gol.
si tot ce’a fost va disparea,
caci, asta face indiferenta.
simte! te rog, suflete, simte!
alunga indiferenta din tine,
caci nu vrei sa creasca
si sa devina o tornada
ce’ti va distruge umanitatea toata.
la dragoste si ura, reactionam.
reactionam si vrem sa luptam!
indiferenta ne distruge vointa, viata…
devenim obiecte. si, poate…
sa nu mai simtim! poate… asta cautam.
“simte! te rog, suflete, simte!”
asta’i porunceam sufletului din mine.
dar… asta sa vreau, intr’adevar?
sau sa traiesc libera de sentimente?
fara sentimente… am deveni obiecte.
