ochii mari, intineriti parca, deschid!
cu licariri de zambet in privire,
privire de copil naiv si dulce.
si sar din pat cu ochii atintiti spre geam…
si urlu-n sinea mea, arsa de bucurie:
“e totul alb! e totul alb!” si usa-ntredeschid,
sa simt sub talpa-mi aburinda, omatul rece, moale.
din nou iarna-a prins culoare!
culori de fericire, inocenta,
de strigate si sanii, si caciuli colorate.
si seara venind, pe toti ii cheama-n case.
si-n caldura casei, in jurul bradului impodobit,
sa se dezghete trupurile toate,
in povestirile-adunate de mii de ani incoace.
eterna, minunata povestire s-ascultam,
cu pruncul cel nascut
in ieslea incalzita de-al vitelor suflu.
si zambete s-aduca pe chipul tuturor,
sarbatorirea coborarii-n trup
a sfantului, bunului nostru Mantuitor.
Sarbatori fericite va urez tuturor! 
