Raininoctober's Blog

de Craciun

raininoctober — Mon, 12 Dec 2011 16:51:40 +0000

ochii mari, intineriti parca, deschid!
cu licariri de zambet in privire,
privire de copil naiv si dulce.
si sar din pat cu ochii atintiti spre geam…
si urlu-n sinea mea, arsa de bucurie:
“e totul alb! e totul alb!” si usa-ntredeschid,
sa simt sub talpa-mi aburinda, omatul rece, moale.
din nou iarna-a prins culoare!
culori de fericire, inocenta,
de strigate si sanii, si caciuli colorate.

si seara venind, pe toti ii cheama-n case.
si-n caldura casei, in jurul bradului impodobit,
sa se dezghete trupurile toate,
in povestirile-adunate de mii de ani incoace.
eterna, minunata povestire s-ascultam,
cu pruncul cel nascut
in ieslea incalzita de-al vitelor suflu.
si zambete s-aduca pe chipul tuturor,
sarbatorirea coborarii-n trup
a sfantului, bunului nostru Mantuitor.

Sarbatori fericite va urez tuturor!

trecuta inocenta

raininoctober — Thu, 17 Nov 2011 14:43:10 +0000

sa desenam o amintire,
o verde licarire
a fostei inocente…
sa bem in cinstea ei!

sa ne umbrim trecutul,
cel anost si’amar
ce ne’a consumat inocenta
pahar dupa pahar.

suflet

raininoctober — Thu, 17 Nov 2011 10:48:41 +0000

simte! te rog, suflete, simte!
simte ura si vei putea iubi din nou!
doar… doar nu sta nepasator…
caci indiferenta ucide.
plangi! arunca! urla! simte!

simte! te rog, suflete, simte!
nu te’mpietri din nou si din nou!
caci asa… vei ajunge gol.
si tot ce’a fost va disparea,
caci, asta face indiferenta.

simte! te rog, suflete, simte!
alunga indiferenta din tine,
caci nu vrei sa creasca
si sa devina o tornada
ce’ti va distruge umanitatea toata.

la dragoste si ura, reactionam.
reactionam si vrem sa luptam!
indiferenta ne distruge vointa, viata…
devenim obiecte. si, poate…
sa nu mai simtim! poate… asta cautam.

“simte! te rog, suflete, simte!”
asta’i porunceam sufletului din mine.
dar… asta sa vreau, intr’adevar?
sau sa traiesc libera de sentimente?
fara sentimente… am deveni obiecte.

despre iertare

raininoctober — Sun, 07 Aug 2011 16:03:53 +0000

ma gandeam in sineam mea.
ca sunt o persoana buna.
ca iertarea este, si’mi va fi
mereu la indemana.
credeam ca voi putea mereu
sa iert, oricui imi va gresi.
insa momente au venit,
cand cu greu,
mana’am intins
s’apuc iertarea, insa…
iertarea’a disparut.
dezamagirii si durerii
le’am facut un loc prea mare.
le’am dat pana si locul lui “iertare”.
atunci am realizat intai oara
cat e de greu sa iert,
cand locul ranii il sap mai mare
decat ar trebui.

Tu’mi esti cantec

raininoctober — Wed, 27 Jul 2011 05:54:41 +0000

 un cantec aud in inima, in minte,
 o melodie, mai exact.
 e un ritm ce'mi suna cunoscut...
 de unde, de cand... nu stiu.
 si tot ce'mi doresc acum si mereu,
 e sa'l cant ne'ncetat!
 imi linisteste mintea, sufletul,
 si toata fiinta'mi intra in pace.
 o pace adanca, prea profunda
 sa o pot explica...
 si vin, Te trag de maneca,
 si'Ti spun: mai da'mi putin!
 doar Tu, doar Tu esti pacea mea,
 dorinta mea, cantecul meu...

in racoarea serii

raininoctober — Fri, 18 Mar 2011 09:43:17 +0000

am intrat din nou, ca mai inainte,
in parcul racorit de venirea serii.
paseam pe covorul de frunze,
asternut pe aleile inundate
de florile de tei uscate…
si, cu dragostea in maini,
si’n inima’mi de piatra,
prin fosnaitul florilor
ce mureau sub talpile’mi crude,
priveam spre trecatorii
ce mergeau ingandurati.
unii paseau grabiti, altii alene,
toti trecand nepasatori
pe langa banca ce ma sprijinea.
vedeam suferinta ce zacea in ei,
sub chipurile aparent senine.
tristetea, suferinta lor cea mare,
deveneau tot mai apasatoare…
inima’mi de piatra sangerand a moarte,
m’a intins pe’aleea parfumata,
si florile uscate’mi imbalsamau trupul.

raininoctober — Mon, 14 Mar 2011 13:33:22 +0000

mintea’mi zace moarta,
inima’mi urla din rasputeri,
mainile parca’si dau ultima suflare,
ochii arunca ultimele lacrimi,
picioarele amortite nu ma mai sustin,
urechile refuza sa asculte..
dintii scrasnesc neiertare si ura,
si din nou inima din rasputeri urla.
sa’i dau atentie vreau,
dar trupul nu m’asculta,
caci mintea’mi zace moarta,
si trupul cu ea.

zambete triste

raininoctober — Fri, 04 Mar 2011 11:27:38 +0000

putini mai stiu sa zambeasca cu adevarat.
e durere in zambete, ingrijorare…
e trist sa vezi zambete mimate,
fara strop de bucurie, seninatate..

se rup inimi, se sfarama,
se scurg pe trotuar
si oamenii le calca in picioare…
ochii doar in betii mai sclipesc.

toti au nevoie de un zambet sincer!
dar zambetul trebuie daruit
inainte sa fie primit…

grijile uitate pentru cateva momente,
pot da nastere unor zambete sincere, profunde..
ce-ti raman in suflet pe vecie..

teama

raininoctober — Mon, 21 Feb 2011 11:01:07 +0000

inima-mi se zbate
cu-a ei forta toata!
e teama in aer…
teama de-a avea incredere,
teama de inimi sangerande, nesigure.
si lacrimile-mi par timide,
nesigure si ele…
tot ce sunt, ce am, este nesigur!
nimic nu sunt…
nimic nu am…
si ploaia bogata, sigura pe ea,
ce cade, ma irita!
de unde vine?
de unde-atata siguranta?
sa o urasc? sa o doresc?
si lacrimile-mi izbucnesc,
parca acum, sigure pe ele…
ploaia e curata, sfanta…
dar nu poate curata inima sangeranda.

doua lumi

raininoctober — Thu, 27 Jan 2011 12:26:32 +0000

ora din minte imi pare zile in sir.
ma simt ratacita intre doua,
neputincioase lumi..
vin viermii constiintei parca tot mai flamanzi,
imi rod, si rod, fiinta.. moarta de mult.
visez din moarte, ca vreau sa revin.
visez libertate, si viata din plin..
lacrimi de cainta usor se preling,
pe tamplele reci, fiinta’mi incalzind..
si viermii constiintei se fac tot mai mici.