speranta

cand toate sunt pe dos
si viata parca ti’a trantit usa in fata,
ti’e teama sa mai faci vreun pas,
ti’e teama sa nu cazi.
ai vrea sa mergi ‘napoi
dar e haos si’ntuneric si teama de sine.
ce’am facut sa atrag toate astea spre mine?
si pasesc inainte sperand sa traiesc,
un pas sovaielnic si sper… intelept.
si pasesc incet, cu pasi timizi si sper..
si cu fiecare pas,
cate’o rugaciune inalt,
caci vreau ca cerul sa’si reia lucu’n inalt
si iarba sa’mi revina sub picioare,
sa pot sa ma’ntind din nou pe verdele moale.
si merg si merg si’ncep s’alerg
si buzele’mi intind surasul ravnit,
scaldat in roua ochilor ce vad din nou viata!

Anunțuri
Published in: on Septembrie 9, 2010 at 11:29 am  Comments (2)  
Tags: , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://raininoctober.wordpress.com/2010/09/09/196/trackback/

RSS feed for comments on this post.

2 comentariiLasă un comentariu

  1. realitate & îndoială urmate de o doză suficientă de dorinţă & speranţă. asta în cazul în care te gandeai la un titlul mai lung pentru poezia asta 😀 bine ai revenit!

  2. hehe 🙂 ms de idee! chiar nu stiu ce titlu sa ii dau 😀


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: