mintea’mi zace moarta,
inima’mi urla din rasputeri,
mainile parca’si dau ultima suflare,
ochii arunca ultimele lacrimi,
picioarele amortite nu ma mai sustin,
urechile refuza sa asculte..
dintii scrasnesc neiertare si ura,
si din nou inima din rasputeri urla.
sa’i dau atentie vreau,
dar trupul nu m’asculta,
caci mintea’mi zace moarta,
si trupul cu ea.

Published in: on Martie 14, 2011 at 3:33 pm  Comments (1)  
Tags: , , ,

doua lumi

ora din minte imi pare zile in sir.
ma simt ratacita intre doua,
neputincioase lumi..
vin viermii constiintei parca tot mai flamanzi,
imi rod, si rod, fiinta.. moarta de mult.
visez din moarte, ca vreau sa revin.
visez libertate, si viata din plin..
lacrimi de cainta usor se preling,
pe tamplele reci, fiinta’mi incalzind..
si viermii constiintei se fac tot mai mici.

Published in: on Ianuarie 27, 2011 at 2:26 pm  Comments (3)  
Tags: , , , ,

moarte

nu mi’e dor de moarte
dar moartea ma atrage.
imi stoarce fiinta de putere,
imi stoarce lacrimi de durere.
ma stoarce de tot ce e bun in mine,
mi se scurge viata din vene..
mai am putin si uit ce e iubirea,
mai am putin si uit ce’i fericirea..
ma dor plamanii de aerul ce il respir,
un aer putred si senil
ce te’nconjoara si iti intra’n pori..
pretutindeni e moarte.

Published in: on Martie 6, 2010 at 2:54 pm  Comments (8)  
Tags: ,

ganduri de ceara

in mine si in tine se naste un gand,
e gandul mortii ce ne’ameninta
sau gandul vietii ce ne’asteapta
sa dam din nou din coate,
pentru a nu ramane iar in spate.
fiind ultimii ce vor sa vada
gandul, vorba spusa’n soapta,
a unor dulci picuri de ceara
ce’usor asteapt’a se topi din nou,
efemerul timp nu ne iarta,
ci suflul n’il ia zi cu zi.
incet si luna vrea sa moara
si stelele ce’o inconjoara,
cand dragostea sa zboare nu mai vrea..
ce’a fost, ce este si va fi,
se duce lin si se ingroapa,
caci viata fara dragoste sa existe nu vrea..

Published in: on Mai 31, 2009 at 5:38 pm  Comments (1)  
Tags: , , , , , ,

cantec pentru mort

indi393581 un cantec pentru mort si’o anecdota,
si flori multiple si firave pe mormant.
si ii vorbesc, dar nu ma mai aude,
si tot ce spun vantul imi ia si duce
si’mi plimba vorbele prin lume si prin nori,
dar nu stiu unde si la cine vor ajunge.
si’ncerc totusi sa ii spun ca dorul ma apasa,
ca este mult, si mult prea greu.
si’i urlu si ii strig si plang din nou
caci tot ce imi raspunde e doar ecoul meu
si cine ma aude e singur Dumnezeu.
si’s singura si mi’este teama de tot ce ma’nconjoara,
privesc in jur si chiar copacii au insotitor,
mi’e greu si nu mai vreau singuratate,
mi’e greu si nu mai vreau atata dor.
privesc spre cer sa’mi caut steaua
dar nu mai pot sa o zaresc, caci toate’ncet dispar,
toate palesc sub puterea astrului imens
ce’ncet se’nalta de dupa dealurile verzi.
as vrea si eu sa ma inalt,
dar nu mai am putere.

Published in: on Martie 30, 2009 at 2:30 pm  Comments (1)  
Tags: , , , , , ,