in racoarea serii

am intrat din nou, ca mai inainte,
in parcul racorit de venirea serii.
paseam pe covorul de frunze,
asternut pe aleile inundate
de florile de tei uscate…
si, cu dragostea in maini,
si’n inima’mi de piatra,
prin fosnaitul florilor
ce mureau sub talpile’mi crude,
priveam spre trecatorii
ce mergeau ingandurati.
unii paseau grabiti, altii alene,
toti trecand nepasatori
pe langa banca ce ma sprijinea.
vedeam suferinta ce zacea in ei,
sub chipurile aparent senine.
tristetea, suferinta lor cea mare,
deveneau tot mai apasatoare…
inima’mi de piatra sangerand a moarte,
m’a intins pe’aleea parfumata,
si florile uscate’mi imbalsamau trupul.

Anunțuri
Published in: on Martie 18, 2011 at 11:43 am  Comments (1)  
Tags: , , , ,

amintiri..

245275787ma plimbam prin parcul rece ca’un mormant
si prin amintirile’mi din parcul cald
si plin de iubirea zambetelor de copii,
de caldura mainilor unite ale indragostitilor,
a bancilor ce credincioase sprijina pe orice om..
rataceam cu mainile in buzunarele’mi derutate
de mireasma florilor cu care erau imbibate,
si ma uitam cum din pomi sau din cer..
frunze uscate cadeau plutind prin mine
spre pamantul uscat ce’asteapta sa fie udat
si care sperand, ca mine,
vedea fericit ca ploaia din nou vine.
si stropii reci imi incalzeau din nou sufletul..
inca odata salvata de stropii puri
ce inima imi spala indata..

Published in: on Mai 11, 2009 at 3:40 pm  Comments (3)  
Tags: , , , , , , , , ,

cantec pentru mort

indi393581 un cantec pentru mort si’o anecdota,
si flori multiple si firave pe mormant.
si ii vorbesc, dar nu ma mai aude,
si tot ce spun vantul imi ia si duce
si’mi plimba vorbele prin lume si prin nori,
dar nu stiu unde si la cine vor ajunge.
si’ncerc totusi sa ii spun ca dorul ma apasa,
ca este mult, si mult prea greu.
si’i urlu si ii strig si plang din nou
caci tot ce imi raspunde e doar ecoul meu
si cine ma aude e singur Dumnezeu.
si’s singura si mi’este teama de tot ce ma’nconjoara,
privesc in jur si chiar copacii au insotitor,
mi’e greu si nu mai vreau singuratate,
mi’e greu si nu mai vreau atata dor.
privesc spre cer sa’mi caut steaua
dar nu mai pot sa o zaresc, caci toate’ncet dispar,
toate palesc sub puterea astrului imens
ce’ncet se’nalta de dupa dealurile verzi.
as vrea si eu sa ma inalt,
dar nu mai am putere.

Published in: on Martie 30, 2009 at 2:30 pm  Comments (1)  
Tags: , , , , , ,