in racoarea serii

am intrat din nou, ca mai inainte,
in parcul racorit de venirea serii.
paseam pe covorul de frunze,
asternut pe aleile inundate
de florile de tei uscate…
si, cu dragostea in maini,
si’n inima’mi de piatra,
prin fosnaitul florilor
ce mureau sub talpile’mi crude,
priveam spre trecatorii
ce mergeau ingandurati.
unii paseau grabiti, altii alene,
toti trecand nepasatori
pe langa banca ce ma sprijinea.
vedeam suferinta ce zacea in ei,
sub chipurile aparent senine.
tristetea, suferinta lor cea mare,
deveneau tot mai apasatoare…
inima’mi de piatra sangerand a moarte,
m’a intins pe’aleea parfumata,
si florile uscate’mi imbalsamau trupul.

Anunțuri
Published in: on Martie 18, 2011 at 11:43 am  Comments (1)  
Tags: , , , ,

zambete triste

putini mai stiu sa zambeasca cu adevarat.
e durere in zambete, ingrijorare…
e trist sa vezi zambete mimate,
fara strop de bucurie, seninatate..

se rup inimi, se sfarama,
se scurg pe trotuar
si oamenii le calca in picioare…
ochii doar in betii mai sclipesc.

toti au nevoie de un zambet sincer!
dar zambetul trebuie daruit
inainte sa fie primit…

grijile uitate pentru cateva momente,
pot da nastere unor zambete sincere, profunde..
ce-ti raman in suflet pe vecie..

Published in: on Martie 4, 2011 at 1:27 pm  Comments (2)  
Tags: , ,

deprimare

din trupul meu bolnav
ce clocoteste de’ntristare
a mai iesit o raza de speranta
ce’a fost din nou dusa’n deprimare..
mai are rost sa speri?
mai are rost sa mai incerci ceva in lumea asta?
e’o lume de stele cazute si stinse..
e’o lume de morti ce se hranesc din renuntarea celor vii..
agitatia orasului e mereu nesatula
de ore, minute si vieti..
va trebui sa ploua in curand..
din ploaie se hranesc cei vii,
din stropii ei, speranta..
sa fie curatati de boala contagioasa’a renuntarii,
de tirania urgentului si’a uitarii..
uitam ca trebuie sa mai zambim,
si mergem cu capu’n pamant toata ziua!
unde ne este oare bucuria?..

Published in: on Martie 28, 2009 at 9:40 pm  Comments (4)  
Tags: , , , , , ,