un cantec aud in inima, in minte, o melodie, mai exact. e un ritm ce'mi suna cunoscut... de unde, de cand... nu stiu. si tot ce'mi doresc acum si mereu, e sa'l cant ne'ncetat! imi linisteste mintea, sufletul, si toata fiinta'mi intra in pace. o pace adanca, prea profunda sa o pot explica... si vin, Te trag de maneca, si'Ti spun: mai da'mi putin! doar Tu, doar Tu esti pacea mea, dorinta mea, cantecul meu...
Tu’mi esti cantec
The URI to TrackBack this entry is: https://raininoctober.wordpress.com/2011/07/27/392/trackback/
nice
3
multumesc! 🙂