voia Ta..

Te iubesc, dar oare e de’ajuns?
ma tot intreb si tot timpul raspunsul e „nu”.
mai imi trebuie vointa in trup.

si Te iubesc, si Iti iubesc Cuvantul,
si rugaciunea mea o’nalt acum,
de pe al meu plecat genunchi.

Esti ca atingerea ploii de vara,
o ploaie dulce, calda..
in care trupul meu se scalda.

si in imbratisarea’Ti gingasa
as vrea sa ma ti pe veci,
sa Te simt, sa stiu ca n’o sa pleci.

si eu.. cu toata forta ce o am in mine
sa tin mereu, mereu de Tine..
sa fac doar ceea ce Tu spui ca e bine.

gandul Tau sa’l am adanc infipt in inima
si voia Ta sa fie voia mea,
ca fapta mea sa reflecte imaginea Ta.

raul in lume

e mult prea multa suferinta’n lume
si trupul nostru’i prea plapand,
si respiram atata indiferenta
aproape ca’mi aud plamanii surpand.

se raspandeste atata rautate
ca praful de vant luat,
si’ajunge in intreaga lume
si se dospeste ca un aluat.

ce e gresit, pacat, tot creste,
si bunatatea o afunda.
ceea ce’i rau primeste atentie
si ce’i bine si corect facem pe fuga.

cine mai lupta oare pentru bine?
as vrea sa’i vad si sa’i ating,
sa le simt curajul si avantul,
sa stiu ca ei nu se sting.

dragoste de Dumnezeu

Tu mi’ai vorbit cand eu eram inca departe,
si n’ai plecat cand Te’am respins.
mi’ai aratat inca odat’ iubire
si’ai asteptat pan’ Ti’am raspuns.

dar Ti’am gresit din nou Iisuse,
si’am asteptat pedeapsa Ta.
iar Tu m’ai invelit in iubire
si’n loc de moarte mi’ai dat viata.

iubire..

un zambet trist sub o privire rece
‘mi’erau lacas acum o vreme..
acum, caldura’ti din priviri ma umple
si ma mangaie usor..
in mainile noastre se naste iubirea
si inima’mi ti’e casa pe vecie.
indraznesc dar acum
sa’naintez spre chipu’ti angelic,
iar de pe buzele’ti fierbinti
un sarut sa iti fur..
ti’l voi da inapoi cand mi’l vei cere..

rugaciune

Te rog sa vi in viata’mi goala,
pustiul sa’l alungi..
sa ma’nfasori in dragostea’Ti eterna
si fiica pe veci sa Iti fiu..

as vrea sa ma scufund in Tine,
sa pot sa Te respir mereu.
sa’mi dai un sens si o directie,
ca sa traiesc, nu doar sa fiu..

de ce?

de ce, oh Doamne, fata Iti intorci
si Te indepartezi de mine?
de ce cand urlu parca nu auzi
si strigatele’mi parca’s surde?
de ce atatea intrebari
imi umplu gandurile mute
si nimeni sa’mi raspunda nu’i?
unde sunt cei ce prieteni se numesc?
… i’ai luat de langa mine…
dar unde Esti acum? raspunde’mi!
Te vreau.. si vreau sa Te gasesc..
Esti vantul lin ce cand adie,
un zambet pur imi poate aduce..
Esti strop de ploaie ce cand cade,
aduce’n dar o mangaiere..
Esti tot ce ma’nconjoara..
Esti zambet si suspin.. IUBIRE…
Esti totul ce eu am nevoie..
oh Doamne.. iarta’mi nepasarea..
eu m’am ‘departat, nu Tu..
eu am plecat, dar far’ sa vreau..
eu m’am intors si Te’am lasat in  urma..
Tu.. niciodata n’ai pleca de langa mine!
Tu imi arati ca esti mai sus de oameni,
Esti pretutindeni in tot timpul..
mi’ai luat si prieteni si ce seamana’a iubire,
sa vad ca numai Tu ramai cand toate pier!
Esti langa mine orice’ar fi..
cand e furtuna ori senin..
in Tine’am pace si iubire, fericire..

la umbra aripilor Tale

la umbra frunzelor din toamna
pamantul se’odihneste de caldura verii ce abia trecu.
la fel ma odihnesc si eu la umbra aripilor Tale
de pacatele ce mi’au topit in suflet dragostea..

unde sa renasc decat in Tine?..
cum sa traiesc cu’adevarat decat prin Tine?
mi’e obosita mintea, inima, de’atatea ganduri fara sens,
de’atatea sentimente fara’o tinta’anume..

Esti tot ce am nevoie pentru a trai cu adevarat,
si totusi Te’am respins de’atatea ori..
mai arata’mi mila inc’odat’
caci doar prin Tine pacea, fericirea le voi sti..

doar eu si El..

cerul se’nnegri si sta sa cada,
si parca tot avantul mi’a fost luat.
nu pot si nu mai vreau sa ma prefac,
am aripile frante dar vreau din nou sa zbor.
sa merg cat mai departe,
doar eu si El.. dincol’ de nor..

si’ncet.. incep sa cada lacrimi si din cer,
ale mele nu au fost de’ajuns.
doresc din nou singuratate,
si’as vrea sa’L inteleg pe Dumnezeu.
mi’e dor de dragostea’i Divina..
mi’e dor..

viata ca un joc..

la cat gunoi e’n lume, cu totii suntem infestati.
ne jucam de’a iubirea si ajungem sfaramati
in mii de bucati ce vantul le poarta fara interes.
ne jucam de’a viata si traim fara sens.

ne batem joc de ce am primit in dar,
si credem ca dupa moarte ne asteapta un gropar.
dar viata ce’o traim acum, aici,
e pregatirea pentru vesnicii.

exista mult mai mult decat un simplu ochi poate vedea,
dincol’ de viata asta nu ne asteapta moartea.
ci o vesnica viata ce o dispretuim,
sau o vesnica viata dupa care tanjim.