as vrea..

as vrea sa stiu cum sa astern un suflet pe hartie,
sa spun cum macina in gandul meu o veche amintire..
si ganduri si idei nebune as vrea acum sa le rostesc,
dar toate’amestecate in mine’s si nu pot sa le astern..
mai zace’n mine dorul de demult,
dar dorul ce ma macina, acum e doar un amanunt..
ne’obisnuim cu dorul si durerea si devenim imuni.

doar eu si El..

cerul se’nnegri si sta sa cada,
si parca tot avantul mi’a fost luat.
nu pot si nu mai vreau sa ma prefac,
am aripile frante dar vreau din nou sa zbor.
sa merg cat mai departe,
doar eu si El.. dincol’ de nor..

si’ncet.. incep sa cada lacrimi si din cer,
ale mele nu au fost de’ajuns.
doresc din nou singuratate,
si’as vrea sa’L inteleg pe Dumnezeu.
mi’e dor de dragostea’i Divina..
mi’e dor..

cantec pentru mort

un cantec pentru mort si’o anecdota,
si flori multiple si firave pe mormant.
si ii vorbesc, dar nu ma mai aude,
si tot ce spun vantul imi ia si duce
si’mi plimba vorbele prin lume si prin nori,
dar nu stiu unde si la cine vor ajunge.
si’ncerc totusi sa ii spun ca dorul ma apasa,
ca este mult, si mult prea greu.
si’i urlu si ii strig si plang din nou
caci tot ce imi raspunde e doar ecoul meu
si cine ma aude e singur Dumnezeu.
si’s singura si mi’este teama de tot ce ma’nconjoara,
privesc in jur si chiar copacii au insotitor,
mi’e greu si nu mai vreau singuratate,
mi’e greu si nu mai vreau atata dor.
privesc spre cer sa’mi caut steaua
dar nu mai pot sa o zaresc, caci toate’ncet dispar,
toate palesc sub puterea astrului imens
ce’ncet se’nalta de dupa dealurile verzi.
as vrea si eu sa ma inalt,
dar nu mai am putere.