viata din cenusa

e’o lume de oameni si duhuri..
e’o lume cu sori stinsi
si lune palpainde..
cu stele ce’n deriva plutesc
si frunze adiand in intuneric..
prin fumul de ganduri din lume
se vad siluete pasind..
sunt mortii ce’si doresc viata
si vii ce’ncet se sting..
in lumea asta far’ un tel,
as vrea sa cred ca va veni o ploaie
ce va lasa in urma ei un curcubeu..
ca ploaia va spala’ntr’o zi cenusa
ce ne ingroapa pan’ la brau..
este cenusa lasata in urma
de focul ce ne’a ars speranta
si ne’a topit viata..
viata acum o au..
doar cei ce s’au nascut din cenusa..

a mea stea

imi vreau din nou steaua de ceara
sa imi lumineze drumul in viata,
o viata scufundata in noapte
ce o petrec pe alei indepartate.
o vreau din nou stralucitoare
a mea stea nemuritoare,
si raza ei sa ma’ncalzeasca
atunci cand viata o sa treaca.